Denumirea localității Măgureni vine de la „Măgura” care înseamnă formă pozitivă de relief, bine individualizată față de relieful înconjurător, provenită din fragmentarea unor culmi deluroase sau muntoase de către apele curgătoare. Pentru faptul că satul a fost inițial așezat în zona dealurilor, această explicație este cea mai plauzibilă.

Se remarcă faptul că apariția documentară a localității se produce într-o vreme cu mari frământări, cauzate de creșterea proprietății boierești prin acapararea de terenuri și ocini (moșii). Domnitorii, pentru creșterea proprietății feudale, confiscau averile pretendenților la tron și ale boierilor trădători. Pentru întărirea puterii, domnii căutau sprijinul Bisericii, căreia îi dăruiau sate. Numai o parte a populației era nevoită să suporte povara birurilor către boier, domn, mănăstire, la care se adăuga araciul turcilor, bir pe care îl plăteau oamenii liberi. În situația neputinței de a-și plăti birurile, pământurile țăranilor erau confiscate.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna avea, pe lângă satele actuale (Măgureni, Păroasa și Cocorăștii Caplii), și satul Novăcești, se afla în plasa Filipești a județului Prahova și avea 2590 de locuitori. În comună se afla o școală datând de la jumătatea secolului și în care învățau 95 de elevi (din care 30 de fete); și două biserici ortodoxe — una în Măgureni, ctitorită de Păuna Spătăreasa la 1671 și una fondată de Grigore Caribolu în Cocorăștii Caplii la 1826. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași plasă și cu aceeași componență, având o populație de 3232 de locuitori.

În 1950, comuna a fost arondată raionului Câmpina din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968 comuna a revenit la reînființatul județ Prahova, satul Novăcești trecând la comuna Florești.